Tezaurul romanesc

La începutul lunii decembrie 1916, frontul de apărare nu era încă stabilizat şi se punea în mod serios problema evacuării guvernului peste râul Prut, în Rusia.

La 2 decembrie, Consiliul General al BNR aproba în principiu posibilitatea punerii la adăpost a tezaurului în Rusia, punct de vedere care, la 8 decembrie , era susţinut şi de guvern, prin vocea ministrului de finanţe Emil Costinescu, care evoca între altele şi precedentul creat de Banca Naţională a Franţei .

La 12 decembrie 1916, Consiliul de Miniştri aproba transferul tezaurului în Rusia, după ce ministrul Rusiei la Iaşi, generalul A. Mossoloff comunicase, la 11 decembrie că este autorizat să semneze protocolul relativ la încărcarea într-un tren special al tezaurului BNR, adăugând că guvernul rus garanta integritatea lui atât pe timpul transportului, cât şi pe durata şederii lui la Moscova.

Tezaurul care urma să ia drumul Moscovei includea trei categorii principale de valori:

• acte, documente, manuscrise, monede vechi, tablouri, cărţi rare, odoarele mănăstireşti din Moldova şi Muntenia, arhive, depozite, colecţii ale multor instituţii publice şi particulare;
• efecte publice şi alte valori (cum ar fi acţiuni, obligaţiuni, titluri de credit, gajurile Muntelui de Pietate etc.);
• aurul, în cea mai mare parte proprietate a Băncii Naţionale a României; valoarea actuală a acestui stoc metalic, niciodată restituit, este de cel puţin 1,2 miliarde dolari.

-primul transport

intre 12 şi 14 decembrie 1916, în gara Iaşi, s-au încărcat în 17 vagoane un număr de 1738 casete, în care se afla depozitat aurul BNR, deţinut sub formă de lingouri şi monede diverse (dintre care majoritatea erau mărcile germane şi coroanele austriece), în valoare totală de 314.580.456, 84 lei aur.s-au mai adăugat două casete, conţinând bijuteriile Reginei Maria, evaluate la 7.000.000 lei aur.

-al doilea transport

La începutul anului 1917 izbucnea la Petrograd Revoluţia rusă .La 18 iulie 1917, Consiliul de Miniştri hotăra, la propunerea lui Nicolae Titulescu, atunci ministru de finanţe, strămutarea sediului şi avutului Băncii Naţionale în Rusia.

Încărcarea trenului care avea să conţină noul transport s-a făcut în perioada 23 – 27 iulie 1917 Trenul avea 24 de vagoane, din care trei vagoane reprezentau valorile Băncii Naţionale, cu o valoare declarată de 1.594.836.721, 09 lei, dintre care aur efectiv în valoare de 574.523,57 lei, arhiva evaluată la 500.000 lei, iar restul reprezentând titluri, efecte, depozite şi alte valori. Valorile Casei de Depuneri ocupau 21 de vagoane, respectiv 1.661 de casete, al căror conţinut era estimat la circa 7,5 miliarde lei.

Valorile Băncii Naţionale din al doilea transport au fost depozite la Kremlin, în care fusese depus şi stocul metalic şi bijuteriile Reginei Maria ce fuseseră aduse cu primul transport, în timp ce valorile tezaurul Casei de Depuneri a fost depozitat la localul Casei de Împrumuturi şi Depozite a Rusiei.

Tulburările aveau să cuprindă şi Moscova; garda de cazaci însărcinată cu paza tezaurului românesc a trecut de partea revoluţiei. Pentru a asigura siguranţa valorilor româneşti depozitate la Kremlin au fost trimişi 20 de jandarmi rurali îmbrăcaţi în civil, plecaţi de la Iaşi la 15 noiembrie 1917, dar care, în lipsa permisiunii autorităţilor bolşevice nu au putut să-şi îndeplinească misiunea.

Paralel, se făceau demersuri pentru transferarea tezaurului în Statele Unite ale Americii.

Între timp, situaţia se complica şi în Moldova, unde se refugiase guvernul. Armata rusă de pe teritoriul românesc era în curs de bolşevizare, iar comandantul său, generalul Scerbacev nu mai avea controlul asupra acesteia. La Socola, lângă Iaşi, se instalase un adevărat Stat Major bolşevic care avea drept obiectiv înlăturarea regelui Ferdinand I, instituirea unui regim sovietic în România şi asasinarea lui Scerbacev. Împotriva acestuia s-a organizat un atentat la 21 decembrie acesta eşuând, comandantul rus a cerut sprijinul armatei române pentru distrugerea centrului bolşevic de la Socola. Consiliul de Miniştri, după multă chibzuinţă, a aprobat cererea, dezarmând soldaţii ruşi şi expediindu-i peste Prut Acest fapt a plasat însă România în conflict deschis cu puterea bolşevică ce se instalase la Petrograd, care, cu încălcarea regulilor diplomaţiei, l-a arestat pe Constantin Diamandi, ministrul României la Petrograd, pe care l-a ţinut în detenţie vreme de trei zile.

În urma ruperii relaţiilor diplomatice, interesele României în Rusia au continuat să fie reprezentate, cu titlu temporar, de ambasadorul Franţei la Petrograd (Noulens), respectiv de Eirick Labonne, consulul francez la Moscova. Acesta din urmă a preluat de la consulul român, la 2 februarie 1918 arhiva Consulatului General Român de la Moscova. Cu aceeaşi ocazie, lui Labonne i s-au remis protocoalele de depunere la Kremlin a tezaurului Băncii Naţionale şi respectiv de depunere a valorilor Casei de Depuneri, precum şi cheile de la compartimentele unde erau depozitate valorile BNR. Cheile au rămas în posesia consulului francez până în august 1918, când acesta a fost arestat şi expulzat, cheile fiind predate consulului Danemarcei şi apoi celui al Norvegiei . În septembrie 1918 ultimii reprezentanţi ai României părăseau Moscova, iar din acel moment nu s-a mai cunoscut nimic cert despre soarta tezaurului.

Restituirea unei parti in 1956

După preluarea puterii de forţele comuniste în 1945 şi a prezenţei trupelor sovietice în ţară, problema tezaurului nu a mai fost ridicată de autorităţile române, fiind aproape uitată. În mod neaşteptat, la 12 iunie 1956 ziarele relatau despre faptul că tezaurul românesc aflat la Moscova urma să fie restituit. Lista bunurilor restituite includea Tezaurul de la Pietroasele, 120 de tablouri semnate de Nicolae Grigorescu (dintr-un total de 1350 de picturi, gravuri şi desene), vase liturgice din aur şi argint, cărţi şi miniaturi vechi, bijuterii etc. În total, expoziţia deschisă la Bucureşti în august 1956 cu obiectele sosite din URSS include nu mai puţin de 39.320 de piese, dintre care 35.000 de monede şi medalii, 1.350 de tablouri şi desene, restul de circa 2.500 de obiecte fiind obiecte de orfevrărie medievală, broderii liturgice, icoane şi stofe vechi.

Demersuri pentru restituirea tezaurului

-Date fiind relaţiile frăţeşti dintre guvernele României comuniste şi cel sovietic, problemele potenţial litigioase dintre cele două ţări erau evitate cu grijă de partea română. Una dintre ele era cea a restituirii integrale a tezaurului, în perioada comunistă făcându-se relativ puţine eforturi reale de a discuta problema cu partea sovietică. Una dintre tentative – probabil cea mai importantă - s-a consumat în 1965, când Nicolae Ceauşescu făcea prima sa vizită în URSS în calitate de secretar general al Partidului Comunist Român. Reacţia sovietică a fost însă brutală; potrivit declaraţiei lui Leonid Brejnev, conducătorul de atunci al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, problema era „veche de 50 ani”, „ţinea de raporturile dintre Rusia ţaristă şi România regală” şi că aurul fusese transportat în 1918 la Perm, Omsk, Saratov şi Kazan pentru a se păstra, informaţiile din acest punct lipsind. În plus, Brejnev invoca faptul că România regală avea şi ea datorii faţă de Rusia în valoare de 300.000.000 de dolari, ceea ce ar corespunde la 274 de tone de aur, iar reparaţiile în valoare de 300.000.000 de dolari pe care România fusese obligată să le plătească în urma celui de-al doilea război mondial fuseseră inferioare pagubelor suferite de URSS. Se concluziona că problema era de fapt una politică şi nu una financiară, astfel că problema trebuia considerată închisă. După acest episod, chestiunea nu a mai făcut obiectul discuţiilor cu guvernul sovietic.

-La 4 iulie 2003 s-a încheiat Tratatul privind relaţiile prieteneşti şi de cooperare dintre România şi Federaţia Rusă. Partea rusă a refuzat reglarea problemei tezaurului prin tratat; în schimb s-a agreat totuşi constituirea unei comisii de istorici români şi ruşi care să studieze chestiunea. Comisia s-a întâlnit pentru prima dată în perioada 19- 21 octombrie 2004, la Bucureşti, copreşedinţii acesteia fiind profesorul Ioan Scurtu, respectiv academicianul Alexandr Oganivici Ciubarian. Cu toate acestea lucrările comisiei nu au avansat foarte mult până în prezent.

In 19 aprilie 2004 firma germana Capital Consulting a transmis catre Banca Nationala a Romaniei, o oferta de retrocedare a celor 93,4 tone de aur din partea Moscovei, dar BNR nu a raspuns niciodata acestei oferte, venita pe canale private, din partea Kremlinului.

"Boborul" roman nu este fraierul nimanui

Nu am vrut sa comentez in nici-un fel alegerile si nici referendumul. dar...e greu sa stai deoparte cand toata vina cade pe popor si pe ziua de duminica,in care vezi-doamne oamenii au muncit si nu s-au mai inghesuit la vot.

De remarcat -intai si intai -ca apatie la alegeri gasim si in multe alte tari,cu state de democratie mai vechi si mai solide.State locuite de un popor care stie ce vrea si care de multe ori chiar primeste ceea ce cere.

De fapt in Romania am asistat la un sondaj de opinie pe care si l-au facut partidele pe banii publici,apoi la fel de fel de gaselnite incepand cu ziua comuna a referendului,cu amestecare lustratiei ,sa fie-nu are ce sa strice,cu discursuri demascatoare sau cu sabotaj de-adreptul din partea mai marilor politicieni.

Ei bine "boborul " nu a cumparat pastilele servite,el stie ca cangrena nu se lecuieste cu aspirina.

"Boborul" a stiut bine ca pleaca ai nostrii,vin ai nostrii-nu exista scapare-pe lista sau uninominal,caracterul candidtilor si setea lor de parvenire nu se schimba. Nu este apatie si nu este prostie este un vot de blam Un vot de blam cu avertisment

Multi au plecat in afara,au vazut alte conditii,alta mentalitate si vor sa fie adoptati la ele.De ce s-ar intoarce in Romania ?De ce ar vota ? Ei care aduc milione de EU in visterie,dar care s-ar putea sa inchida robinetul, iar cifra votantilor cu greu va urca de 20%. Daca poporul era prost sau manipulabil, ar fi votat cu Jiji Becali,care le-a pus pe farfuria de aur si credinta si miros de bani si iluzii....sau cu taranistii... Poporul, care stie ca aspirina nu este buna la cangrena, se trateaza cu ceai de frunza de duca..... Poporul roman incepe sa nu mai apartina Romaniei. Caci daca si in ceasul al 12-a spunem cu mandrie ca 90% au fost pentru uninominale,inseamna ca nu am invatat nimic. Nu am invatat ca 70% din alegatori au fluierat in picioare toata clasa politica in frunte cu presedintele.

Sa fiu sincer ?sunt mandru de acest popor !

REZULTATELE PRELIMINARE ALE VOTULUI

REFERENDUM

89.2% DA 10.2% NU procent de votare : 27%

PENTRU PARLAMETUL EUROPEAN

PARTIDUL DEMOCRAT-31.5% PARTIDUL SOCIAL DEMOCRAT 21% .PARTIDUL NATIONAL LIBERAL 15% PARTIDUL LIBERAL DEMOCRAT 6.9% UDMR 6.2% PRTIDUL NOUA GENERATIE 4.6% LAZLO TOKES 4.4% ROMANIA MARE 3.4% PARTIDUL CONSERVATOR 2.6% PIN 2.4% PNTCD 1.5%

CINE SUNT ARABII DIN ISRAEL ?

Arabii musulmani din Israel (aproape un milion de persoane), dintre care cea mai mare parte sunt suniti, traiesc in principal in orasele mici si in satele dintre care peste o jumatate sunt situate in Nordul tarii. * Arabii beduini, si acestia musulmani (in numar de circa 170.000), apartin de vreo treizeci de triburi raspandite in majoritate in Sudul tarii. Nomazi la origine, beduinii parcurg actualmente o faza de tranzitie si trec de la un cadru traditional si tribal la o forma de viata sedentara. Ei se incadreaza progresiv in fortele de munca israeliene. * Arabii crestini (circa 117.000 de persoane) locuiesc cu precadere in orase ca Nazaret, Shfaram si Haifa. Desi apartin de mai multe confesiuni, majoritatea sunt membri ai Bisericii greco-catolice, ai Bisericii greco-ortodoxe si ai Bisericilor catolice romane. * Druzii, in jur de 113.000 de arabofoni, traiesc in 22 de sate din Nordul Israelului si constituie o comunitate aparte pe plan cultural, social si religios. Daca religia druza nu este accesibila strainilor, se stie ca unul din aspectele filosofiei acesteia este conceptul de taqyya, care ii obliga pe druzi la o loialitate totala fata de guvernul tarii in care traiesc. * Circazienii, in numar de vreo 3000, traiesc in satele din Nord. Desi nu au aceeasi origine araba si aceeasi cultura precum comunitatea musulmana a tarii, este vorba de musulmani suniti care mentin o identitate etnica distincta: desi participa activ la viata nationala si economica a Israelului, ei nu se asimileaza nici cu societatea evreiasca, nici cu comunitatea musulmana.

"CULORILE TIMPULUI" -expozitie de fotografii

Theo Raileanu :expozitie de fotografii

La intrare,m-a intimpinat cu acelasi zambet cald si minunate vorbe de bun venit directoarea institutului,D-na M.Axinciuc

Am pasit in mijlocul salii.

De jur imprejur,atarnate pe pereti,intr-o uniformitate de dimenisiuni si de prezentare 35 de fotografii… Am incercat sa-mi traduc impresile vizuale. Arta fotografica ,m-am gandit intai,adevarata arta fotografica de calitate . Apoi ,mi-am zis : sau detalii specifice unui cult,unor lacase de cult.dar am zarit imediat reflectate in aceste fotografii,semne cunoscute, cunoscute si traite atat de intens in copilarie si tinerete..Am recunoscut culorile pajistilor,capetele cornorate ale berbecilor,auriul icoanelor si modelele grafice ale atator picturi bisericesti

Deodata am inteles.

Ceea ce vedeam eu era un tot, un tot al tuturor acestor impresii ,erau "Culorile Timpului " cum inspirit si-a intitulat artisul seria de fotografii. M-am apropiat ,am vazut si am inteles tablou cu tablou,poza cu poza ,imagine cu imagine, Caci nu era numai o suita de poze,fiecare din ele -un tablou artistic de sine statator. Imagini prinse in sinagogile din nordul Moldovei… Imagini reusite de artistul fotograf Theo Raileanu Imagini ale spendorii artistice,imagini ale detaliului minutios al Sinagogilor si al interactiunii artistului care le-a creeat cu doua puncte de reazem solide, amandoua la fel de importante pentru el .Ierusalimul ca centru irevocabil a trairii evreiesti si influenta mediului autohton in care le-a realizat. Imagini ale sinagogilor din nordul Moldovei,la fel de impresionante si nemuritoare ca si picturile murale al manastirilor din regiune

Nu este de loc usor sa prinzi in imagini aceasta varietate de trairi si sentimente,credinta insasi. Theo Raileanu reuseste,reuseste pentru ca are ochiul artistului si inima celui ce intelege si simte ce vede. Rzultatul este benefic si iubitorul de frumos are parte de un regal artistic,inca unul relizat de Institutul Cultural Roman din Tel Aviv. In prezenta ambasadorului Romaniei in Israel,in prezenta presedintelui HOR din Haifa d-l Ranish,neobosit in a incuraja si sutine asemena proiecte. Caci suita de imagini sunt rezultatul unui proiect ai al colaborarii cu Universitatea Bar-Ilan, departamentul de arta iudaica. Astept cu nerabdare strangerea acestor minunate imagini ale lui Theo ,intr-un album.

Caci "Culorile timpului" descoperite de el sunt la fel de minunate azi ca si acum cateva sute de ani…!!